Ce este tarotul, dacă nu este un joc de cărţi şi nici nu ar fi destinat „ghicirii” viitorului? Dacă viitorul este prestabilit, cu ce ajută cunoaşterea lui dacă nimic nu poate fi schimbat? Şi dacă viitorul depinde de noi, de alţii sau de evenimente care nu sunt determinate aprioric, atunci tarotul dacă nu face previziuni precise, la ce ar fi el folositor?

Şapte ani mi-au trebuit ca să pot să concep, să pun în pagini de documente accesibile, prima parte a acestui curs, respectiv studiul Arcanelor Majore, care sunt esenţa spirituală a tarotului. Iată că au trecut cinci ani şi deşi am scris aproape 800 de pagini pentru partea de curs destinată Arcanelor Minore şi de Curte, nu reuşesc deloc să editez şi să finalizez toată această informaţie. Asta se întâmplă pentru că din ce în ce mai multe subdomenii ale tarotului (alchimia, demnităţile elementare, mai nou Lenormandul) mă corup, mă atrag fără a putea să mă opun în vreun fel. Fiecare răspuns face loc la o nouă întrebare sau chiar la mai multe şi astfel m-am trezit într-un vârtej în care tarotul mă împinge să-l cunosc mai bine înainte de a-l dezvălui altora.

La începutul acestui an, a fost nevoie să mă întorc la studiul tarotului de Marsilia, al setului de cărţi cel mai vechi posibil, cel redescoperit de Philippe Camoin. Acesta este ilustrul descendent al unei vechi familii de tipografi, cei care au imprimat tarotul lui Nicolas Conver în 1760 şi pe care tarologul Alejandro Jodorowsky, care studiază şi predă tarotul de mai bine de 60 de ani, susţine că l-a restaurat. Prin conjuncturi de evenimente absolut uluitoare, Jodorowsky a reuşit să obţină de la un anticar din Mexic, un vechi set de cărţi de tarot de Marsilia, pictat manual. Bazându-se pe el, dar şi pe alte seturi de tarot, unele păstrate cu mare grijă în Biblioteca Naţională din Paris, muncind împreună cu Philippe Camoin, zi de zi, timp de patru ani de zile, utilizând computere performante pentru a sorta informaţia, el a restaurat adevărata şi prima simbolistică a tarotului.

Jodorowsky aflase de fabulosul set de cărţi de tarot din Mexic, cu mulţi ani înainte, dar nu a fost interesat de el. Ca şi el, eu am dat de-o parte cărţile îngălbenite şi mucegăite ale bunicii mele, imediat după moartea ei, în 2003. Mă înspământa desenul arcanelor „fără nume” (Moartea) şi a Diavolului (XV) şi eram în ceaţă de-a binelelea în faţa arcanelor minore. Ea folosise, bătrână evreică din Brăila, care nu a reuşit niciodată să înveţe să scrie şi să citească româneşte, un set de cărţi de Marsilia. Nu ştiu dacă erau chiar cărţile cu culorile originale, căci ele erau aproape şterse după stat vreo 50 de ani într-un pod al casei din cartierul mărginaş al Brăilei. Intimidată totuşi de ele, nu le-am adus în casă, ci lucram cu ele într-un fost atelier de croitorie, una din pasiunile mele de acum 20 de ani, până ce o infiltraţie de la o ploaie le-a deteriorat iremediabil. Mirosul lor era îngrozitor, aşa că le-am aruncat, pur şi simplu, la gunoi, păstrând doar cutia de lemn pictată de străbunicul, tatăl bunicii, şi semnată cu numele lui F. Stutz (Favel Stutz).

Cutia

La începutul lui 2012, am comandat un nou set de cărţi de tarot de Marsilia, de la prestigioasa editură Lo Scarabeo din Torino, Italia, şi care am sperat să fie dacă nu identice, cel puţin să fie cât mai apropiate ca desene şi culori cu tarotul original de Marsilia. Am avut o dezamăgire, căci deşi imagistica era perfect reprezentată, culorile personajelor ca şi culorile de fond ale Arcanelor Minore erau respectate doar parţial. Nu a fost zi, în aproape doi ani de zile, să nu folosesc sau să nu studiez acest set de tarot. Curând am înţeles că trebuie să capăt şi noţiuni de numerologie, alchimie, cabalistică, simbolism, sau informaţii ce ţin de diferite religii. Dar până în vara lui 2013, am tot bătut pasul pe loc: ceva nu se debloca. Luam o carte de arcana minoră, de bâte şi o confundam cu una de spade, iar despre înţelesul ei în cazuri concrete, puteam cu atât mai puţin să îl descifrez. Şi totuşi cheia era acolo: nu o vedeam, dar o simţeam. Din vara lui 2013, a început, în viaţa mea, o perioadă absolut stranie, cu coincidenţe tulburătoare, cu vindecări spectaculoase fizice şi emoţionale, cu întâlniri cu persoane cu puteri de-a dreptul incredibile. Luna mea progresată a fost conjunctă cu Jupiter natal aflat în semnul Scorpionului, iar Jupiter progresat s-a aşezat într-o progresie care va dura mulţi ani peste Luna mea natală din Săgetător.

Într-o zi, lucram la calculator, şi pe jos, în spatele meu era întinsă pe covor, o faţă de catifea vişinie, pe care erau întinse cărţile tarotului de Marsilia, aliniate. Mai făceam o pauză de lucru, mă aşezam lângă ele, le luam în mână, le cuplam în serii de 2, de 3, de 5, de 10, puneam Arcanele Minore unele sub altele, la fel pe cele de Curte, aranjam Majorele şi tot aşa. Am adormit şi m-am trezit cu faţa pe ele, dar le-am văzut colorate parcă altfel şi foarte distinct: vedeam floricelele şi frunziţele care încadrau simbolurile de bază în cele mai mici detalii. Am luat markerii şi am început să colorez fondurile, am colorat caii de la Faeton, conform simbolismului lor şi aşa am făcut cu toate Arcanele Majore şi Minore. Apoi le-am dat cu lac incolor de unghii ca să-mi păstrez „opera” intactă în timp. În acelaşi timp, noţiunile de cabală începeau să capete sens, căci îmi „săreau în ajutor”, fără să aibă intenţia sau unii chiar fără să ştie, tot felul de oameni.

Din acea zi, totul a început să se limpezească. O clientă mi-a spus într-o zi despre cât de intransigentă este ea în dragoste şi că nu vrea să facă niciun compromis şi înţelegeam ce vrea să spună 3 de Spade, de ce o carte din suita de Spade, care este element de Aer, mental, descrie atât de bine o suferinţă din dragoste, deși planul emoţional este reprezentat de seria de Cupe, în tarot. Inima era însăşi cupa emoţiilor noastre. Înţelegeam cum mintea ne ucide trăirile, emoţiile, cum străpungem cu gândurile noastre ascuţite (spadele) pasiunea şi aspiraţia pornită din însăşi sufletul nostru (inima). Simţeam până în adâncul sufletului şi al minţii semnificaţia cărţii din tarotul Waite, ca şi cea din tarotul de Marsilia, căci „auzeam” scrâşnetul de la spada centrală străpungând cele două spade înlănţuite. Înţelegeam ce înseamnă reprimarea emoţiilor, de la refuzul mental de a ne deschide inima - 2 de Spade cu femeia care ţine în faţă, ca o pavăză, cele două spade încrucişate - şi mi se părea dintr-o dată clar acelaşi lucru şi din cartea similară din tarotul de Marsilia: cele două spade arcuite şi care se încrucişau atât sus, cât şi jos, ţinând captivă între ele floarea pasiunii, o floare pe care nici n-o observasem până atunci.

Am ataşat mai jos imaginile arcanei minore 3 de Spade din trei seturi de cărţi diferite. Prima aparţine tarotului Rider-Waite, care prezintă o inimă străpunsă de trei spade. Cerul întunecat este ameninţător şi din el cad stropi de ploaie ca nişte lacrimi celeste. A doua imagine aparţine tarotului clasic de Marsilia, varianta Fournier, în care o spadă singură mai groasă şi în poziţie verticală străbate două spade curbate şi încrucişate. Spada centrală este decorată cu ramuri de dafin, simbol al victoriei chiar şi cu preţul unei suferinţe. În fine, a treia imagine aparţine unui set de tarot mai puţin cunoscut, dar care este foarte apropiat de ritualurile magice. „Wheel of the Year Tarot” (Roata Anului) este un tarot care este de factură păgână, wiccană, care se bazează pe celebrarea naturii ca Forţă Creatoare. Este singurul tarot de tip Rider care prezintă cu totul diferit pe 3 de Spade, respectiv fără a avea imaginea unei inimi înjunghiate. Avem aici trei spade încrucişate şi înfipte în pământ, străjuite de o imensă Lună Plină. Pe mânerul fiecărei spade stă câte o pasăre cu puteri magice: avem o bufniţă cafenie, un corb şi o cucuvea albă. Toate simbolizează teama, presimţirile rele, depresia şi nefericirea.

3deSpade

În acelaşi timp, am rezistat eroic tentaţiei de a face asocieri complete între tarot şi orice alt sistem, precum astrologia, alchimia, numerologia, tradiţii religioase de orice tip (creştine, ebraice, tantrice, yoga, I Ching, hinduse). Am luat tarotul ca atare, ca o muncă sacră şi care este perfectă tocmai din acest motiv: al faptului că el, TAROTUL; spune TOTUL prin el însuşi. Dacă nimeni nu ştie cine l-a creat şi chiar şi numele lui ar putea fi egiptean (tar = drum; ro, rog = regal), evreiesc (tora = lege), latin (rota = roată), indo-tătar (ta-tara : zodiac), sanscrit (tat = întreg, tar-o = stea fixă); chinezesc (tao = principiu nedefinit) etc, atunci cu atât mai puţin trebuie să încercăm noi să-l adaptăm la diferite convingeri, tendinţe, judecăţi. Mintea omenească are tendinţa de a adopta sau adapta un sistem pe care deja îl cunoaşte pentru a înţelege ceva de care nu are habar. Dar tocmai aici e chestia: tarotul nu poate fi înţeles cu mintea, ci trebuie simţit şi asocierile care apar, deşi pot să pară ca fiind logice, ele vin pe calea intuiţiei. De aceea, aceeaşi etalare de tarot, poate fi interpretată diferit, de cititori diferiţi şi toate interpretările să fie valabile. De aceea, mereu şi mereu se vor găsi înţelesuri noi, la fiecare arcană de tarot, deşi toate vor avea o rădăcină comună, în arhetipul arcanei repective.

AstroVesta®                                                                                                                          24.09.2015