Nu a existat tentație mai mare pentru omul tuturor timpurilor decât aceea de a-și cunoaşte viitorul: astrologia, tarotul, runele, onirologia (cititul viselor), fiziognomia (arta citirii fetelor), chiromanția (cititul în palmă), cititul în cafea și clarviziunea sunt cele mai cunoscute din metodele care au fost şi sunt încă folosite pentru aceasta.

Aparent tarotul ar putea părea un joc de cărți și este fals şi chiar periculoasă această percepție. Sunt multe cărți și site-uri unde se descrie ceea ce se poate face cu tarotul, dar sunt puţine acelea care dezvăluie parțial taina tarotului și nici unul care să o facă la îndemâna tuturor sau în totalitate. Multe din semnificații sunt prezentate în mod neclar sau sunt în contradictie unele cu altele, pentru că așa cum recunoaște Arthur Edward Waite („părintele” modern al tarotului și al setului de cărți cel mai folosit) în prefața uneia din lucrările sale, se poate dezvălui adevăratele înțelesuri ale cărților de tarot doar în măsura în care acest lucru este posibil.

Pe de altă parte, s-a transmis de la bătrânele practicante către cele mai tinere, de la mamă la fiică sau de la bunică la nepoată, că cineva care dezvăluie tainele ascunse în cărți își va pierde capacitatea de a le mai folosi. Aceasta taină se predă ideal unei singure persoane, deci e transmisă doar câte puțin, într-o perioadă mai lungă de timp, celui/celei care are capacitatea și dorința să o preia, iar toate informațiile sunt destăinuite doar în momentul în care maestrul/maestra este decis/ă să renunțe la folosirea cărților în favoarea inițierii discipolului.

Adevărata putere a tarotului este aceea de a ne ajuta să construim viitorul și nu aceea de a cunoaște un potențial viitor pentru că răspunsurile dezvăluite de el se găsesc de fapt în stare latentă în subconștientul celui căruia i se deschid cărțile de tarot, iar tarologul nu face decât să le extragă de acolo. Am observat printr-o practică îndelungată, apelând în paralel pentru aceleași probleme sau punând aceleași întrebări, la tarot, la astrologia orară și la cea previzională, că există un prag de la care într-adevăr, evenimentele prezise se petrec întocmai, dar până la el, mai putem influența ceea ce se va petrece în viitor. Cât încă gândurile, intențiile, simțirile noastre sunt în stadiul incipient, sunt posibile mai multe variante; odată ce ele au crescut suficient, deja nu mai putem transforma niște ”fructe” insuficient dezvoltate sau stricate în unele mari, sănătoase și parfumate. Reciproca este și ea valabilă.

Sesiunea de tarot

Ce fel de întrebări se pot pune tarotului?

În principiu, se poate pune orice întrebare, dar cu cât ea este mai clară, mai scurtă și mai la obiect, cu atât și răspunsul va fi mai evident, mai ușor de înțeles și de exprimat. Tarotul răspunde cel mai bine la întrebări punctuale: „Cum va evolua relația cu ... (numele unei persoane)?”, „Ce ar trebui să fac ca să am o căsnicie mai bună?”,  „Voi reuși să-mi cumpăr o locuință în acest an?” sau „Ce simte Y față de mine?” Sunt însă întrebări la care eu aleg să nu răspund și pe care sfătuiesc pe oricine să nu le pună, cum ar fi cele despre viață și moarte, căci numai El, Creatorul, are dreptul de grațiere și El poate hotărî cât ține firul vieții unui om sau dacă printr-o minune a Lui, se hotărăște să-l facă sănătos pe cel aparent fără scăpare. De asemenea, este bine să se evite a se pune mai întâi întrebările care așteaptă un răspuns de tip DA sau NU, deoarece ele închid, blochează posibilitatea de a influența viitorul când acest lucru mai e posibil. De exemplu, întrebarea „Mă voi căsători cu persoana X?” se poate înlocui cu cea „Cum va evolua relația mea cu persoana X?”

De asemenea, nu e recomandat pentru karma noastră personală să ne amestecăm în viața unor persoane care nu doresc acest lucru, nu ne-au cerut nimic și care nu se află în vreo relație apropiată și directă cu persoana care pune întrebarea. O mamă poate întreba despre copilul ei minor (o persoană adultă are doar ea însăși dreptul să solicite să-i fie cercetat destinul), ca și o soție despre soțul ei sau o fată despre iubitul ei, dar doar despre relația lor și nu de alte aspecte care îi privesc doar pe partenerii lor. Mai clar, dacă o soție începe să întrebe despre amanta soțului, cum este și ce viață are aceea, deja nu mai e cazul să mergem mai departe.

De-a lungul timpului mi s-au pus cele mai năstrușnice întrebări și deși la început eram sceptică în privința obținerii unui răspuns clar, am constatat că totuși adesea l-am primit. În primul rând, e nevoie ca întrebarea să fie pusă cu bună credință și anume ca persoana care pune întrebarea (Clienta/Consultanta) să fie sincer interesată de aflarea raspunsului la problema sa. În al doilea rând, și asta poate să nu depindă de Consultantă, să aibă cu adevărat nevoie, în acel moment, de a afla răspunsul la acea întrebare. Mi s-a întâmplat ca tarotul să aleagă să dea alte informații decât cele cerute atunci când erau chestiuni mai importante de rezolvat decât cele de care era interesată persoana.

Îmi aduc aminte că am avut odată o listă de patru adrese într-o capitală europeană, cu denumiri atât de complicate încât a trebuit să le transcriu cu copy și paste pentru a le scrie pe o hârtie. Întrebarea era în vederea luării unei decizii de mutare și a fost interesant că au ieșit la iveală detalii ascunse despre locuințele respective, două dintre ele nefiind măcar vizionate la momentul respectiv și care au fost confirmate ulterior. Un alt studiu aparent amuzant, dar luat foarte în serios de clienta mea (buna credință despre care am scris mai sus), a fost unul pe care l-am numit „tarot cu pisici”: ea își cumpărase o pisică siameză și între timp s-a gândit că ar mai vrea să facă un copil la 40 de ani și se temea că pisica ar transmite o boală. Întrebarea a fost dacă să țină sau nu pisica și a ieșit că ar fi bine să o dea înapoi și că va recupera o parte din bani. Ulterior am primit email de la ea ca e însărcinată. Până la urmă, nu știu dacă pisica i-ar fi transmis vreo boală ei sau copilului, dar în subconștientul ei intrase deja dorința intensă de a renunța la pisică și cel mai probabil a transmis-o cărților.

Cine poate pune întrebări tarotului și cine poate da răspunsurile?

Întrebările se pot pune de orice persoană matură fizic (cu vârsta peste 18 ani) și care e pregătită mental și emoțional să afle ORICE răspuns. Orice astrolog, tarolog, clarvazator profesionist si cu principii morale are datoria să se abțină de la a face predicții dezastruoase, dar e greu de anticipat cum va reacționa persoana respectivă la unele aparent normale. Impactul asupra persoanei care apelează la un mijloc de divinație este chiar mai greu de anticipat decât mersul evenimentelor și asta poate fi cu adevărat neplăcut atât pentru tarolog cât și pentru clientul sau clienta sa. Am fost destul de afectată când la o întrebare care se referea la cursul, evoluția unei relații incipiente, tânăra respectiva a fost devastată când a aflat că este foarte probabil să se despartă de iubitul ei. Mai ales când se pun întrebări „închise” cum vi le-am descris mai sus, care nu permit decât răspunsuri de tip DA/NU („Mă voi căsători cu X?”, „Voi reuși la examen?”, etc), trebuie ca persoana care întreabă să fie pregătită să audă și un răspuns care nu corespunde așteptărilor și dorințelor sale.

Persoana care oferă răspunsurile, tarologul sau ghicitorul, trebuie să îndeplinească și ea mai multe condiții. Prima condiție ar fi una tehnică și ea constă în capacitatea de a se detașa de orice problemă sau prejudecată personala pe parcursul ședinței: orice gând, orice preocupare asupra problemelor sale personale și orice idee preconcepută adusă în procesul divinației denaturează interpretarea. A doua condiție este de ordin moral, etic și cere ca tarologul să pună deasupra la orice, interesul spiritual al persoanei respective, alegând să-i spună clientei/clientului ceea ce ii este de folos, chiar dacă uneori aceasta nu corespunde întocmai cu întrebarea pusă. Iar prin „orice” trebuie dat mai jos, înțeleg inclusiv orgoliul personal și satisfacția profesională prin care ar putea impresiona cu precizia predicțiilor sale. Asta îl ajută atât pe Client, cât și pe tarolog, fiind însă o „țintă cu bătaie lungă”(rezultatele nu sunt imediate).

O altă cerință importantă este ca tarologul să fie o persoană cu un psihic foarte echilibrat, capabilă să transmită încredere celui care îi solicită ajutorul, deoarece în procesul de divinație se pot transmite cu ușurință energiile negative. Tarologul trebuie să știe și să-si facă o curățare de energiile perverse dupa fiecare contact cu un client. Am suferit, în perioada de început a activității mele, când timp de câțiva ani am făcut consultații față în față, de stări de rău care apăreau după anumite cliente. Mi-aduc aminte de o doamnă doctor anestezist, care avea o situație familială foarte complicată și care venea stresată la consultații și pleca zâmbitoare și după care, mie îmi trebuiau câteva zile să îmi revin.

Eu sunt o fire foarte empatică, mă conectez foarte profund la clientele mele (probabil datorită triplei mele conjuncții Venus/Pluton/Mercur în zona cea mai psihică a astrogramei mele) și când am înțeles că pot face foarte bine consultații de la distanță, am optat pentru această variantă. Dar nici așa, nu omit să-mi fac ritualurile de protecție și de curățare energetică, căci așa cum mi-a confirmat-o și profesorii mei de reiki, o tehnică minunată care mi-a întărit foarte mult scutul de protecție, energiile pot circula la distanță.

Totuși persoanele care sunt empatice, influențabile, temătoare, nu ar trebui să încerce să consulte tarotul pentru ele însele și cu atât mai puțin pentru altcineva, spre binele lor și a celor cu care vin in contact în acest fel.

AstroVesta®